Fiecare bebelus ajunge la un moment dat, pentru prima oara intr-un parculet. Iar expresia de uimire pe care o surprinzi pe fetisoara lui dulce e de nepretuit. Ajunge intr-o lume de vis, plina de jucarii gigant, si...omuleti asemanatori lui. Ii observi amuzat cum comunica intre ei intr-un limbaj codificat si cum se amuza unul de altul...
Acum cateva zile am fost cu fiul meu Andrei si cu cea mai buna prietena in parculet, si pentru prima data l-am dat jos din caruciorul in care dorea sa isi faca siesta, si l-am dat in topogan. Radia de fericire, si dorea din ce in ce mai mult. A facut cativa pasi timizi in nisip si pe urma l-am sustinut pe tati care juca fotbal cu niste prieteni. Gangurea asa cum stia mai bine si radea ori de cate ori se apropia. Era fascinat de mingie insa si de iarba pe care se asezase. Oare cat de minunate ii pot parea niste buruieni?!
Am ajuns acasa obositi dupa atata efort insa extrem de fericiti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu