Am simtit cum creste timid in pantecul meu timp de 9 luni. Am incercat sa imi inchipui cum va arata, ce voi simti cand il voi tine in brate pentru prima data insa nu mi-am imaginat niciodata cat va fii de special acel moment. M-am indragostit pe loc de aceasta fiinta nemaipomenita pentru mine. Imi tremurau mainile, imi era teama sa nu il ranesc. As fii vrut sa il tin in brate ore in sir. Simteam o emotie grozava in fiecare celula, iar inima, inima era parca pe cale sa explodeze! Ii auzeam bataile undeva in fundal...
Iar el, era perfect. Semana nu cu mine sau cu tatal lui, Fiul meu semana cu el insusi. In acea clipa am realizat ca nu il pot confunda niciodata, cat mi-era teama de asta... Sa merg intr-o camera plina cu ingerasi si sa nu stiu care din ei, prin plansul lor induiosator, ma cheama.
A deschis ochisorii lui imensi si m-a privit, il iubeam deja, parca de o viata intreaga....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu