Copilul si televizorul

      Pana acum cativa ani nu erau cunoscute efectele nocive ale televizorului in viata noastra. Insa acum, din ce in ce mai des suntem atentionati in legatura acest lucru. Un copil pana in 2 ani nu ar trebui sa se uite deloc la televizor, in timp ce unul cu varsta cuprinsa intre 2 si 5 ani se poate uita numai maxim 2 ore pe zi, recomanda pediatrii si psihologii. Insa majoritatea, in calitate de parinti, nu iau in considerare aceste afirmatii.
    Avand in vedere ca aproape orice jucarie, indiferent de natura ei(educativa, interactiva, etc...) nu il captiveaza pe copilul modern decat temporar, singura solutie la indemana ramane televizorul. Desigur ca multe desene animate sunt instructive si educative insa nu toate programele sunt indicate pentru ei. In ciuda acestui fapt ne uitam la filme impreuna cu ei, considerand ca ei nu pricep ce se intampla cu adevarat, sau lasam stirile de la ora 5 cu volum ridicat incat sa putem spala vasele in timp ce le auzim.
    Fiul meu are 2 ani si jumatate, si petrece cateva ore la televizor zilnic urmarind desenele preferante: Pingu, Tom si Jerry, Gazoon si Mio Mao. Mi-as dori sa limitez pe cat posibil accesul lui la televizor insa, intr-o perioada in care ma regasesc neavand suficient timp liber pentru a face tot ce imi propun, recunosc umil ca dau drumul la televizor pe desene animate pentru ca doar atunci el sta cuminte iar eu imi pot face treburile casnice linistita. De asemenea folosesc televizorul si ca metoda de rasplata sau pedeapsa dupa caz, acest lucru dovedindu-se mai eficient decat alte metode. Nu este ideal insa consider ca nu sunt singura care procedeaza astfel.
   Ceea ce consider insa dezarmant este ca aceasta metoda a devenit o practica uzuala in crese si gradinite, acolo unde copilasii sunt ingrijiti de persoane specializate in acest sens. Deschid televizorul de cand ajunge primul copil, il sting cat acestia dorm, iar pe urma acceasi poveste. Cum poti atrage atentia acestui fapt atat timp cat si tu te simti cu musca pe caciula?
    Din ce in ce mai multi copii prescolari au deficiente grave in vorbit, sa fie televizorul intradevar unul dintre motive? Consider ca trebuie sa analizam situatia cu atat mai mult cu cat din ce in ce mai multe programe destinate copiilor au devenit mult prea violente in limbaj si comportament sau cu anumite conotatii.