“Carpe Diem”

“Carpe Diem”

Timpul nu trece in mod uniform.  Oricat de tare ar incerca sa ma convinga stiinta exacta care explica concret ca o “ora” este sinonim cu “60 de minute”, eu nu pot fi nicidecum de acord.  Ultimile 30 de luni din viata mea pot jura ca sunt similare cu 30 de zile..sau poate nici atat..privesc cu nesat fiecare poza, urmaresc  cu intensitate fiecare filmulet si nu realizez cum a putut sa treaca atata timp pe langa mine fara sa realizez intradevar cat de repede decurge totul. Parca mai ieri mi-am tinut baiatul in brate pentru prima data, si totusi a trecut atat de mult timp. Desi sunt curioasa ce-mi vor aduce urmatoarele 30 de luni , doresc astazi sa fac o pauza, sau poate chiar sa derulez. Imi doresc toate durerile sfasietoare din nou, doar pentru a putea simti din nou miracolul vieti, nasterea si tot ce implica ea. Imi doresc tot ce am avut sa simt din nou si din nou. Imi doresc toata durerea si greutatea vietii inapoi, doar pentru a putea re-beneficia de lucrurile bune care s-au intamplat deja. Pozele nu imi sunt suficiente, filmulete prea scurte…amintirile nu atat de exacte pe cat mi-as dori. Regret ca nu mai retin exact cum arata fiul meu la 4 luni si 3 zile, exact in acea dimineata, cand s-a trezit, sau cum i-am facut baie la 5 luni si 10 zile sa spunem. Din pacate mintea umana nu ne permite sa facem back-up la tot ce s-a intamplat. Acum dupa 30 de luni, miile de poze si zecile de filmulete amuzante, imi trezesc un soi de sentiment melancolic pe care incep sa il detesc. Cum poti imbratisa cu adevarat clipa in care traiesti astfel incat si dupa ce ii dai drumul, aceasta sa fie permanent accesibila?! Imi doresc sa dau totul inapoi in aceeasi masura in care doresc sa fiu partasa la propriul meu viitor. Doresc sa observ din prim plan urmatoarele 30 de zile,luni, ani... Privesc cu un aer temator in propriul meu viitor, printre multele semne de intrebare ivite, si observ un final...recunosc umil ca am uitat ceva...Prezentul!!!